Legiunea Străină – misterioasă, idealistă, implacabilă – este o organizație plină de personaje dubioase, un loc cu totul nepotrivit pentru un englez pe cinste, în vârstă de numai nouăsprezece ani. Cu toate acestea, în 1960, Simon Murray a călătorit sigur la Paris, Marsilia și, în cele din urmă, în Algeria pentru a duce la îndeplinire cel mai dur contract din viața sa: cinci ani de serviciu în slujba Legiunii. În tot acest timp, el a ținut un jurnal.
Jurnalul unui soldat în Legiunea Străină (1960–1965) este povestea captivantă și personală a celor trăite de tânărul Murray în această legendară unitate a armatei franceze. Cronica de față reprezintă dovada incontestabilă a faptului că Legiunea își merită pe deplin reputația dobândită de-a lungul timpului, de supremă piatră de încercare din punct de vedere fizic și psihic a celor ce se încumetă să intre în rândurile ei. În deșertul ars de soare din nordul Africii, bărbați puternici cedează din cauza comportamentului brutal al unor ofițeri, a antrenamentelor necruțătoare și a pedepselor barbare. Totuși Murray supraviețuiește, ba chiar iese întărit din toată această experiență. Căci el împărtășește cu cei care-i sunt camarazi, bărbați căliți din toate națiile și din toate păturile sociale, o trăsătură izbăvitoare: hotărârea de a nu renunța niciodată.
Trăim în epoca atentatelor sinucigașe. Dispozitivele explozive detonate de autorii acestora iau mai multe vieți decât orice alt tip de armă. Mai mult, în ultimii ani, numărul celor uciși prin astfel de atacuri, comparativ cu alte perioade din trecut, a atins punctul culminant.
Cum au escaladat aceste acțiuni teroriste? Ce-i determină pe autorii lor să se arunce în aer și cu ce preț fac acest lucru? Și, mai presus de toate, ce măsuri se pot lua pentru a combate răspândirea continuă a unei asemenea forme de violență?
Jurnalistul de investigație Iain Overton abordează motivele fundamentale ale atacurilor sinucigașe moderne în această carte fascinantă și minuțios documentată. El evocă evenimente precum asasinatul țarului Alexandru al II-lea și atacurile teroriste din Statele Unite ale Americii și Marea Britanie, pentru a demonstra rolul esențial pe care atentatorul sinucigaș l-a jucat în epoca modernă.
Overton îmbină cu pricepere narațiunea istorică, jurnalul de călătorie, interviurile, jurnalismul de teren și mărturiile într-un volum robust, convingător prin imaginea amplă și detaliată pe care o oferă asupra uneia dintre cele mai cumplite arme din istorie.
Asemenea altor cărți de istorie excepționale, această carte pune punctul pe motivațiile unor astfel de grupări și răspunde la întrebări dificile.
Ediția de la Corint are, în plus față de celelalte cinci ediții, un Dosar: Cum am scris Corpuri de iluminat, de Stelian Tănase, care pune în context apariția cărții, cu fragmente din jurnalul autorului din acea epocă, mărturii valoroase despre viața scriitorilor și despre sistemul editorial din acei ani, marcat de cenzura politică.
Un roman complex și polifonic, care, dincolo de explorarea vieții în România comunistă, creează unul dintre cele mai frumoase „poeme de dragoste” din literatura noastră, cel dintre bovarica Pia și boemul pianist de jazz Sandu, o dragoste idilică la început, într-o casă de pe Mătăsari.
Povestea de iubire se conturează pe fundalul unei societăți profund comuniste. Una din acele cărți de dragoste, în care dragostea idilică se destramă atunci când personajele alunecă din fantasma iubirii în realitate.
Așa cum observa Florin Manolescu: „Corpuri de iluminat e combinația rară de forță narativă năucitoare, capabilă să recreeze viața din cele mai neașteptate detalii, de ingeniozitate tehnică și de finețe sufletească, în care se scaldă întregul roman”.
Prezența „bărbaților fără barbă” a constituit o mare provocare, prima din istoria omenirii, la adresa concepției binare a genului. Distincția dintre bărbați și femei care stă la baza modelelor sociale, politice și economice cunoscute este contestată astăzi, aducându-se în discuție concepte precum „nonbinar” și „al treilea gen”, însă Istoria eunucilor arată că această provocare apăruse deja cu foarte mult timp în urmă.
În studiul său privind grupul social creat prin castrarea bărbaților, subiect prea puțin explorat și considerat multă vreme tabu de istorici și sociologi, Marzio Barbagli se întoarce cu 3 000 de ani în urmă și parcurge trei continente – Europa, Asia și Africa –, pentru a spune povestea eunucilor. El dezvăluie formele (parțiale sau complete) de evirație, normele menite să reglementeze această practică, rolul jucat de acești bărbați în diverse sectoare ale societății și economiei, viața de familie și poveștile lor de iubire.
„Cum este posibil ca, în ciuda disprețului provocat de mutilarea lor, eunucii să ocupe poziții privilegiate, să se bucure de încrederea regilor și a împăraților, să devină puternici și bogați, sau aplaudați, flatați și foarte iubiți?” „Cum au reacționat medicii, teologii, legiuitorii diferitelor civilizații la această provocare?” „Care a fost relația dintre castrare și alte forme de violență individuală și colectivă?” Iată doar câteva întrebări la care cititorul va găsi răspuns în această fascinantă și temeinic documentată carte. Una din acele cărți de istorie care prezintă felii de viață din timpuri demult uitate, despre obiceiuri și moravuri care au modelat societatea de atunci.
Un volum despre politica externă a României comuniste în Sudul Global, cu precădere în Africa, una din acele cărți de istorie care rescriu istoria așa cum o știam până în prezent.
„Volumul dezvăluie că România a elaborat o politică ambițioasă, în cadrul orientărilor blocului comunist, care asumase o misiune decolonizatoare, dar cu relevante trăsături proprii pe întregul continent african. Proiectele de dezvoltare economică, participarea a numeroși experți români din diverse domenii la implementarea lor, infuzia de capital, programe de educație și instruire a elitelor politice, culturale și militare în diverse țări africane recent independente au croit făgașe din păcate azi uitate. Este o cercetare serioasă, utilă celor care gândesc că istoria lasă mereu urme pe care se poate clădi viitorul.”
