Yuriko e fericită la Hiroshima, unde locuiește împreună cu tatăl ei. Însă când mătușa Kimiko și vărul Genji se mută în casa lor, lucrurile se schimbă – familia se mărește, ies la iveală secrete, iar zvonul unei căsătorii duble ajunge și la urechile lui Yuriko. Imprevizibilitatea de acasă transpare și în societatea șubredă din Japonia la final de Al Doilea Război Mondial: soarta țării nu este clară încă, iar populația nu cunoaște toate bătăliile pierdute.
Chiar dacă romanul se încadrează la cărți pentru copii, maturitatea subiectului și abordarea privește deopotrivă adulții.
Yuriko, la cei doisprezece ani, este obișnuită cu declanșarea sirenelor de exercițiu și cu raidurile aeriene, dar lucrurile parcă devin reale atunci când vede că vecinii plecați la război nu se mai întorc. Când bomba atomică lovește Hiroshima, privim la evenimentele devastatoare prin ochii lui Yuriko.
Pe lângă lecția de istorie pe care o oferă, povestea fetei prezintă tinerilor cititori experiența altor copii din timpul războiului, dar dezvăluie în același timp și elemente din cultura japoneză, subliniind importanța familiei, a prieteniei și a rezilienței în fața perioadelor dificile. Ultima floare de cireș, una dintre acele cărți pentru copii de 10 ani sau mai mari, atrage atenția privind efectele devastatoare ale unui război nuclear, reamintindu-le în același timp cititorilor că „inamicul” din orice război nu este chiar foarte diferit de noi înșine.
