Editura de carte

Autor(i): Călin Herțeg

Nr. pagini: 253 pagini

Editura: Eikon

Un model semiotic al cunoașterii este un model extins, el poate să explice ce este cunoașterea, atât la nivel zoologic,cît și antropologic, atât individual-gnoseologic, cât si colectiv-epistemologic. Plecând de la semn – în esență o relație, mai precis o relație de semnificare, putem vedea că modul de a fi în lume, atât al nostru, cât și al celorlalte viețuitoare, se manifestă prin semn, prin ceea ce semnifică lumea penru noi sau pentru celelalte ființe vii. Dacă restul viețuitoarelor trăiesc in monada Umwelt-ului lor, fără să conștientizeze că ea are limite si că există o diferență între Obiectul Imediat si Obiectul Dinamic al experienței lor, omul a conștientizat aceste limite si existența uneii relații de semnificare. Pe această relație de semnificare în care se află cu tot ce-l inconjoară, a extras-o si a folosit-o pentru a-si construi Lebenswelt-ul, pentru a elabora cel mai complex sistem de semne, limbaDin acest motiv limba este mai întâi un sistem de modelare ce are ca scop adaptarea si cunoașterea lumii si,apoi, comunicarea.. Ceea ce am urmărit noi în acest demers a fost tocmai identificarea acestor elemente prin care se poate fomula acest model semiotic al cunoașterii.

Autor(i): Mihai GHEORGHIU

Nr. pagini: 474 pagini

Editura: Eikon

„Într-o bună zi descoperi uimit că exişti, descoperi teribila evidenţă a lui a fi. Este chiar ziua în care, vânat fiind, ai putea să mori, în care ceilalţi, vânaţi şi ei, mor lângă tine atingându-te cu ultima privire, cu ultima respiraţie, cu ultima nădejde. Chipul tău viu se pietrifică pe chipul lor mort, viaţa ta primeşte deschiderea, alunecarea dincolo, a vieţii lor sfâşiate de demenţa unei politici transformate în asasinat. Şi atunci înţelegi că nu poţi fi altfel decât liber, întors împotriva lor, desfiinţând mecanismul celor care i-au ucis. A privi uciderea semenilor tăi, a traversa ordalia de a fi victima pură este a privi şi a traversa absurdul, a fi martorul şi totodată subiectul inumanului, al limitei, al tărâmului celuilalt care este haosul, desfigurarea. Aceasta este clipa în care te cucereşti pe tine însuţi şi totodată treci către ceilalţi, spre fiinţa lor, spre fragilitatea lor care este şi a ta. Încerci puterea de a fi cu ceilalţi, pentru ceilalţi. Vrei de la ei chipul tău confirmat încercând să te descoperi şi să te aşezi împreună cu ei în comuniunea în care distanţa între fiinţe se dizolvă, dispare, transformată în coexistenţă, în asemănare şi comunicare. Decembrie 1989 ar fi putut fi asumarea coexistenţei prin libertate, putinţa de ne apăra reciproc în şi pentru libertate, momentul în care România putea deveni sarcina noastră comună, ieşirea din prizonierat. Dar sarcina noastră s-a transformat în politică şi experienţă a eşecului, adică în experienţă reală a iluzoriului.” (Mihai Gheorghiu)

Autor(i): Viorel Ștefănescu

Nr. pagini: 196 pagini

Editura: Eikon

Memoria gazelei, sintagma care dă atât titlul volumului cât și al primei secțiuni, inspirată autorului de vizionarea unui documentar TV, este o metaforă ironică referitoare la unul dintre simptomele criticii contemporane românești și nu numai: amnezia ca mecanism psihologic de protecție, dar și ca sursă de vulnerabilitate (e vorba, desigur, de amnezia culturală). În continuarea mai vechiului studiu despre T.S. Eliot, pe care l-am menționat, în care denunța fenomenul de „tabloidizare” a unei bune părți a criticii academice britanice și americane, în care se combinau „metodic” biografia, psihanaliza și marxismul (rezultatul fiind „o struțo-cămilă ridicolă și, deopotrivă, periculoasă”), Viorel Ștefănescu își menține pledoaria pentru un demers critic centrat pe literaritatea operei.