O lectură obligatorie pentru cine dorește să afle mai mult despre istoria lumii islamice. Dar cartea nu este doar o simplă înșiruire a evenimentelor trecute. Este și un ghid indispensabil pentru înțelegerea dezbaterilor și conflictelor politice de astăzi, de la 11 septembrie până la razboaiele din Irak și Afghanistan, de la pirații somalezi la conflictul palestiniano-israelian. Așa cum arată Ansary în Concluziile sale, «conflictul care distruge lumea modernă nu poate fi înțeles ca o ciocnire a civilizațiilor… Este înțeles mai bine dacă este văzut ca o divergență generală la intersecția a doua istorii mondiale discordante».” San Francisco Chronicle
În urmă cu o mie de ani – la fel ca în zilele noastre –, lumea era dezbinată de frământări religioase și de războaie, dar unită prin nevoia de cunoaștere și de a face comerț. Creștinismul se extindea viguros spre Răsăritul Europei, din Panonia până la Nipru. Imperiul Bizantin își începea lenta decădere, iar Califatul musulman, cu centrul la Bagdad, era cea mai mare piață de sclavi și de aur a epocii. Stepele Asiei erau dominate de fioroșii călăreți-arcași, mările sudice, de întreprinzătorii marinari indieni, în vreme ce China era izvor nesecat de bunuri trimise pe Drumul Mătăsii.
Prin îndrăzneala vikingilor, popoarele misterioase de dincolo de Atlantic au venit în contact cu marea scenă materială și spirituală compusă din Europa, Asia și Africa. Acesta a fost momentul zero al globalizării!
„Ieșind într-un vânt tăios, sub un cer de culoarea plumbului, am cugetat la faptul că, deși eram la Varșovia de mai puțin de 12 ore și nu scrisesem un cuvințel – nici măcar nu mă așezasem la masa de scris –, fusesem deja jefuit, târât din pat pentru o săpuneală oficială și amenințat cu expulzarea. Avusesem parte de unele experiențe neplăcute la București, însă nimic din cele trăite în relaxata Vienă nu mă pregătise pentru aceste realități noi.ˮ
În parte memorii, în parte reflecții, această carte prezintă Europa Centrală în ultimii zece ani ai Războiului Rece. Totul începe la Trieste, în anul 1979, unde amintirea Imperiului Habsburgic încă pâlpâie. A doua parte aduce o mutare în lumea misterioasă și temătoare a Vienei anului 1985, loc în care atmosfera Războiului Rece pare să se fi infiltrat în fiecare cărămidă. Este un oraș care gravitează între două lumi, până și cele mai inofensive așezăminte culinare fiind ascunzători pentru jocul de spionaj dintre Est și Vest. În a treia parte, povestea se mută la Praga în 1989, pe parcursul dramaticelor și apăsătoarelor zile ale Revoluției de Catifea.
Citind această carte, întâlnim un amestec de personaje sclipitoare: aristocrați scăpătați, amazoane blonde aflate în slujba agențiilor de spionaj est-europene, diplomați, figuri regale dezmoștenite. Toți alcătuiesc o distribuție insolită. Cu mult farmec, înțelepciune și intuiție, Richard Bassett reconstituie prin întâlnirile sale personale evenimentele ultimelor zile ale comunismului.
Legiunea Străină – misterioasă, idealistă, implacabilă – este o organizație plină de personaje dubioase, un loc cu totul nepotrivit pentru un englez pe cinste, în vârstă de numai nouăsprezece ani. Cu toate acestea, în 1960, Simon Murray a călătorit sigur la Paris, Marsilia și, în cele din urmă, în Algeria pentru a duce la îndeplinire cel mai dur contract din viața sa: cinci ani de serviciu în slujba Legiunii. În tot acest timp, el a ținut un jurnal.
Jurnalul unui soldat în Legiunea Străină (1960–1965) este povestea captivantă și personală a celor trăite de tânărul Murray în această legendară unitate a armatei franceze. Cronica de față reprezintă dovada incontestabilă a faptului că Legiunea își merită pe deplin reputația dobândită de-a lungul timpului, de supremă piatră de încercare din punct de vedere fizic și psihic a celor ce se încumetă să intre în rândurile ei. În deșertul ars de soare din nordul Africii, bărbați puternici cedează din cauza comportamentului brutal al unor ofițeri, a antrenamentelor necruțătoare și a pedepselor barbare. Totuși Murray supraviețuiește, ba chiar iese întărit din toată această experiență. Căci el împărtășește cu cei care-i sunt camarazi, bărbați căliți din toate națiile și din toate păturile sociale, o trăsătură izbăvitoare: hotărârea de a nu renunța niciodată.
Trăim în epoca atentatelor sinucigașe. Dispozitivele explozive detonate de autorii acestora iau mai multe vieți decât orice alt tip de armă. Mai mult, în ultimii ani, numărul celor uciși prin astfel de atacuri, comparativ cu alte perioade din trecut, a atins punctul culminant.
Cum au escaladat aceste acțiuni teroriste? Ce-i determină pe autorii lor să se arunce în aer și cu ce preț fac acest lucru? Și, mai presus de toate, ce măsuri se pot lua pentru a combate răspândirea continuă a unei asemenea forme de violență?
Jurnalistul de investigație Iain Overton abordează motivele fundamentale ale atacurilor sinucigașe moderne în această carte fascinantă și minuțios documentată. El evocă evenimente precum asasinatul țarului Alexandru al II-lea și atacurile teroriste din Statele Unite ale Americii și Marea Britanie, pentru a demonstra rolul esențial pe care atentatorul sinucigaș l-a jucat în epoca modernă.
Overton îmbină cu pricepere narațiunea istorică, jurnalul de călătorie, interviurile, jurnalismul de teren și mărturiile într-un volum robust, convingător prin imaginea amplă și detaliată pe care o oferă asupra uneia dintre cele mai cumplite arme din istorie.
Asemenea altor cărți de istorie excepționale, această carte pune punctul pe motivațiile unor astfel de grupări și răspunde la întrebări dificile.
Ediția de la Corint are, în plus față de celelalte cinci ediții, un Dosar: Cum am scris Corpuri de iluminat, de Stelian Tănase, care pune în context apariția cărții, cu fragmente din jurnalul autorului din acea epocă, mărturii valoroase despre viața scriitorilor și despre sistemul editorial din acei ani, marcat de cenzura politică.
Un roman complex și polifonic, care, dincolo de explorarea vieții în România comunistă, creează unul dintre cele mai frumoase „poeme de dragoste” din literatura noastră, cel dintre bovarica Pia și boemul pianist de jazz Sandu, o dragoste idilică la început, într-o casă de pe Mătăsari.
Povestea de iubire se conturează pe fundalul unei societăți profund comuniste. Una din acele cărți de dragoste, în care dragostea idilică se destramă atunci când personajele alunecă din fantasma iubirii în realitate.
Așa cum observa Florin Manolescu: „Corpuri de iluminat e combinația rară de forță narativă năucitoare, capabilă să recreeze viața din cele mai neașteptate detalii, de ingeniozitate tehnică și de finețe sufletească, în care se scaldă întregul roman”.
Prezența „bărbaților fără barbă” a constituit o mare provocare, prima din istoria omenirii, la adresa concepției binare a genului. Distincția dintre bărbați și femei care stă la baza modelelor sociale, politice și economice cunoscute este contestată astăzi, aducându-se în discuție concepte precum „nonbinar” și „al treilea gen”, însă Istoria eunucilor arată că această provocare apăruse deja cu foarte mult timp în urmă.
În studiul său privind grupul social creat prin castrarea bărbaților, subiect prea puțin explorat și considerat multă vreme tabu de istorici și sociologi, Marzio Barbagli se întoarce cu 3 000 de ani în urmă și parcurge trei continente – Europa, Asia și Africa –, pentru a spune povestea eunucilor. El dezvăluie formele (parțiale sau complete) de evirație, normele menite să reglementeze această practică, rolul jucat de acești bărbați în diverse sectoare ale societății și economiei, viața de familie și poveștile lor de iubire.
„Cum este posibil ca, în ciuda disprețului provocat de mutilarea lor, eunucii să ocupe poziții privilegiate, să se bucure de încrederea regilor și a împăraților, să devină puternici și bogați, sau aplaudați, flatați și foarte iubiți?” „Cum au reacționat medicii, teologii, legiuitorii diferitelor civilizații la această provocare?” „Care a fost relația dintre castrare și alte forme de violență individuală și colectivă?” Iată doar câteva întrebări la care cititorul va găsi răspuns în această fascinantă și temeinic documentată carte. Una din acele cărți de istorie care prezintă felii de viață din timpuri demult uitate, despre obiceiuri și moravuri care au modelat societatea de atunci.
Un volum despre politica externă a României comuniste în Sudul Global, cu precădere în Africa, una din acele cărți de istorie care rescriu istoria așa cum o știam până în prezent.
„Volumul dezvăluie că România a elaborat o politică ambițioasă, în cadrul orientărilor blocului comunist, care asumase o misiune decolonizatoare, dar cu relevante trăsături proprii pe întregul continent african. Proiectele de dezvoltare economică, participarea a numeroși experți români din diverse domenii la implementarea lor, infuzia de capital, programe de educație și instruire a elitelor politice, culturale și militare în diverse țări africane recent independente au croit făgașe din păcate azi uitate. Este o cercetare serioasă, utilă celor care gândesc că istoria lasă mereu urme pe care se poate clădi viitorul.”
Serghei Jirnov a fost ofițer KGB, iar François Waroux a fost ofițer de caz al DGSE, serviciul francez de informații externe. Primul a activat în cadrul serviciului „clandestin” al KGB-ului pentru URSS, al doilea a acționat sub acoperire în întreaga lume, în slujba Franței.
După ce au lucrat mult timp în umbră pentru două tabere opuse, cei doi ofițeri superiori poartă în această carte un dialog fără ascunzișuri despre cariera lor din cadrul serviciilor secrete. Pentru prima dată, un ofițer rus și un ofițer francez își compară, în cadrul acestor memorii, experiențele profesionale, analizele și metodele folosite în parte de țările lor, dezvăluind secretele muncii sub acoperire, tehnicile de supraveghere și manipulările surselor, dar și angoasele cotidiene și mustrările de conștiință pe care le implică o astfel de profesie.
Dincolo de clișeele filmelor de la Hollywood, această carte dezvăluie realitatea despre serviciile de informații, spulberând unul câte unul miturile despre spionaj și spioni și arătând o realitate cu mult mai complexă a celor care activau ca agenți de informații. De la problematica Războiului Rece până la realitățile războiului tehnologic, inclusiv noile provocări care amenință lumea, acești doi martori importanți nu evită să dezbată toate aceste evenimente cruciale, în discuțiile lor.
Captivanta biografie a uneia dintre cele mai cunoscute și mai controversate adepte ale regimului nazist, Maria Mandl, cea care, din tânăra inofensivă, a devenit șefa lagărului de femei, o ucigașă cu inima împietrită.
Până în momentul execuției sale, la vârsta de 36 de ani, Maria Mandl ajunsese pe o poziție de înaltă autoritate în cadrul celui de-Al Treilea Reich. Din funcția de supraveghetoare-șefă a lagărului de femei de la Auschwitz-Birkenau, s-a făcut în mod direct vinovată de torturarea și de uciderea a mii de oameni.
Născută în 1912 în pitorescul sat austriac Münzkirchen, Maria s-a bucurat de o copilărie fericită alături de părinți iubitori, care, ulterior, au privit îndurerați cum fiica lor a crescut în condițiile impuse de sistemul nazist. Viața ei oglindește perioada în care a trăit: turbulentă, plină de violență și de paradoxuri. La Auschwitz-Birkenau, a organizat o orchestră de femei și a „adoptat” câțiva copii din rândul celor transportați în lagăr, însă doar pentru a-i conduce spre camerele de gazare atunci când interesul față de ei îi dispărea.
Astfel de cărți istorice prezintă cruzimea și lipsa de umanitate a Holocaustului, pentru ca generațiile următoare să știe cum să aleagă diferit și să evite repetarea acestor comportamente.
Timp de două decenii, Susan J. Eischeid a explorat detaliile poveștii lui Mandl, bazându-se pe mărturii de arhivă și pe relatările directe a zeci de martori și petrecând timp în comunitatea de prieteni și de vecini ai gardienei de la Auschwitz. Rezultatul este o analiză dură și complexă despre cât de ușor a ales o persoană obișnuită calea răului într-o atmosferă dominată de ură și de frică. Una din cărțile de istorie în care putem observa cum mediul social turbulent poate modela negativ oamenii.
Bucureștiul de astăzi, un oraș al agitației urbane moderne, ascunde în straturile subterane o istorie surprinzător de complexă și bogată. Încă de la primele așezări umane, spațiul actual al capitalei României a fost locuit în toate epocile mai vechi sau mai noi, fiecare generație suprapunându-se peste urmele celor anterioare, creând astfel o adevărată tapiserie istorică sub picioarele noastre.
Arheologia urbană din București are menirea de a recupera dovezile ascunse, oferindu-ne prilejul unic de a călători în timp și de a ne redescoperi moștenirea comună. Volumul de istorie urbană Sub pașii noștri invită cititorii să exploreze această lume plină de mister, oferind o fereastră către trecutul profund al capitalei prin prisma descoperirilor arheologice. Fiecare capitol al cărții dezvăluie povești ale locurilor și obiectelor care au fost parte a vieții cotidiene în diverse epoci, de la preistorie până în perioada modernă timpurie.
„În acest volum împărțit în opt părți sunt cuprinse, în linii mari, principalele direcții de cercetare arheologice și de interes științific privind orașul București. Chiar dacă, la prima vedere, nu sunt descoperiri de anvergură, trebuie să subliniem faptul că zona orașului București a fost pentru foarte mult timp un culoar de trecere din spațiul sud-dunărean către Europa centrală prin Transilvania, iar locurile de traversare a Dâmboviței și Colentinei au fost puncte nodale pentru vetre de sate asociate comerțului.
Așezarea urbană apare relativ târziu la scară istorică, în secolul al XV-lea, iar de atunci, după cum veți descoperi și în carte, avem foarte multe detalii de istorie cotidiană care ne pot bucura lectura, dar trebuie să explorăm fundațiile unor biserici străvechi și spațiul unor necropole uitate și aflate acum sub trotuarele și străzile capitalei. Deși recent, acest oraș încă mai oferă surprize.” ADRIAN MAJURU
