Dar ce cauta limba de lemn in gura groparilor lui? De ce se canta aceleasi „patetice” ca la inceputul comunismului: revolutie, eroism, martiraj, libertate, fericire? De ce iluzionisti stangaci incearca sa faca din negru alb, din prabusire inaltare, din pierdere castig? De ce iarasi forumuri, tribune, bolboroseala? De ce din nou didactica uscata, e drept, fara doctrina, dar preocupata sa imbrobodeasca, sa acopere plagile cu grotesca vopsea trandafirie?
Ce s-a schimbat, in realitate.
Ceva n-a murit, si ceva nu s-a nascut inca.